Drumul spre Paris a fost obositor: am avut 900 km din Oberammergau, dar deoarece am ales drumurile fara plata (autorstrazile costa 1 euro - 10 km, pina la Paris aveam de platit vreo 40 euro), dar nu e vorba in bani, ci eu voiam sa vad Franta nu cu 130-150 km/h, ci de mers prin orasele, satucuri..
Doamne, ce dezamagire! Odata cu trecerea hotarului Germania/Franta, au disparut dealurile verzi, frumoase si tunse, au aparut satucuri cu case destul de ponosite... Nu stiu cum sa va explic, dar nu era ceea ce asteptam eu sa vad. Ca dovada pot sa spun ca in toti acei 500 km parcursi pina la Paris nu am simtit necesitatea sa scot aparatul de fotografiat sa imortalizez ceva frumos... Poate ma gresesc, si chiar vreau sa ma gresesc si ca totusi Franta e speciala si frumoasa, dar poate ca in zona de sud? in Provance?
iata asa case ne ieseau in cale (in Germania si Austria nu am vazut asa ceva):
intrarea in Paris:
traficul in Paris - infernal! Trebuie de pus monument celor care au inventat GPS-ul! Chiar nu-mi imaginez cum aveam sa ajungem pe bd. Strasbourg in acest imens musuroi! Dar imi imaginez citi nervi am pastrat, datorita GPS-ului :)
O, uitati-va ce imagine mare in vitrina unei farmacii! Chiar imi era
greu sa cred ca sunt in Paris :))) E atit de acuta problema cu paduchii?
Ajunsi pe bd. Strasbourg, la numarul respectiv - nu e hotelul! Ofigheti! Cum asa? Un loc super aglomerat, desigur ca nu ai unde parca, si cum sa cauti hotelul? Ies din masina, alerg printre oameni, intreb - nimeni nu stie. Dar de unde aveau oamenii sa stie daca acolo intr-o cladire sunt cite 5-6 hoteluri? Norocul meu de chioscul de ziare si de domnul dragut de acolo care mi-a aratat chiar de asupra capului meu inscriptia cu denumirea hotelului :)))
Descarcam bagajele in fata hotelului, eu ramin cu ele, iar Oleg se duce in cautare de parcare. Istoria lui - mai tirziu, acum stati eu sa ma lamuresc cu receptionerul, care deloc nu era amabil, si nu a miscat un deget ca sa ma ajute cu bagajele.
Hotelul dragut -GRAND HOTEL DE L'EUROPE- Doamne, cum Grand, cind ocupa o scara intr-un bloc? Drept ca cu vreo 8-9 etaje. Ascensorul - asta voobshe deloc nu grand :)) Era scris de 3 persoane, dar eu cu Oleg puteam sa incap doar daca trageam aer si micsoram burta :) Cum am urcat eu bagajele sus la etajul 7 singura in acest minuscul ascensor? - nu pot sa povestesc :)) Trebuia de filmat :)
Deja mi se facuse greata de Paris :)
privirea din hotel:
in blocul de vizavi (acel mai intunecat la culoare si cu flori pe pervazuri) - era de apartamente, asa ca seara ma uitam la viata parizienilor. Sincer, imi era jale de ei... Sa traiesti in musuroiul asta nebun, seara sa vii intr-un apartament minuscul, si asa sa-ti treaca viata? Mare scofala ca ti-o traiesti in Paris! Mai bine la Lalova pe malul Nistrului :)
Vazusem un panou cu anunturi si o garsoniera de 43 m2 in aceasta regiune costa 500 mii euro! Sa ma impusti - dar nu traiesc acolo!
Si stau si-l astept pe Oleg.... care vine peste vreo jumatate de ora, transpirat si rosu, mai ceva ca mine, dupa ce ma chinuisem cu bagajele!
A facut inconjurul cartierului de vreo 2 ori, apoi a gasit o parcare nu departe de hotel, la Gara de Est.
30 euro/ pe zi sau in cazul nostru 90 euro pentru 3 zile!!! Oleg cu pretentii la administratorul parcarii: De ce asa scump??? La care a primit un raspuns genial si devenise motto-ul nostru pentru experienta noastra din Paris:
- C'est Paris, monsieur!!!
In fine, costul ca costul, dar cea mai mare provocare a fost sa bagi Touareg-ul (cine nu stie - e un SUV) in locurile minuscule de parcare!!! Care erau destinate doar pentru Yaris sau Smart :))) De aia bietul om a si transpirat :)))
Ni se face foame. E seara, iar eu astept de nerabdare sa simt Parisul sub picioarele mele, sa simt aroma parfumului de pe strazi (asta mi-a povestit Oleg cind fuse-se cu vreo 7 ani in urma - Natasa, acolo pe strazi miroase a parfum si croissante!) - cu toate ca eu deja aveam dubii de asta :)
Iesim pe bulevard. Mamii, da acolo doar negri. Te conduc cu privirea, cu o fizionomie obraznica, in grupuri, iar tot bulevardul e doar in frizerii afro si PUTE!!!!!!! Nu miroase urit, dar chiar pute a urina si canalizare!!!!!
Pentru mine, putin zis, shok... credeam ca visez. Unde e Parisul?
Incirnim pe alt bulevard: acolo mai multi asiatici... nu asa strasnic, dar, tot, deloc confortabil...
Si asta eu cind alegeam hoteluri prin booking, citeam in comentarii ca e periculos de mers noaptea pe strazi, si nu-mi venea a crede ca e posibil in Paris, dar oricum, scrieau de partea de Nord, nu de Est! Atunci ce se face in partea de Nord a Parisului? Nu vreau sa-mi imaginez.
Ca dovada la cit eram de speriata - nici poze nu am facut in seara ceea :)
Gasim o brasserie, mincam: nimic special si deosebit, cu toate ca am platit vreo 50-60 euro. Eram la geam, iar oamenii (niste tineri, apoi niste femei de virsta a treia) de dupa geam, stateau pe scaune si serveau cite o bere, si cind ne-au adus noua mincarea - s-au intros si se uitau cu pofta salbatica la ceea ce mincam noi. Imi statea mincarea in git.
Gata, nu-mi place Parisul. Aveam o frica, pe care am avut-o cind am mers prin 2005 in Istambul. Fix asa ma temeam de musulmani si teracte :)
Noaptea nu a trecut fara incidente: pe la orele 3-4, s-au intors un grup de barbati in hotel anume pe etajul nostru: vorbeau tare, trinteau usile, credeam ca acus bat si in usa noastra. (apropo, celelalte nopti au fost linistite, si camera era chiar confortabila, cu o baie tare mare)
Dimineata nici nu voiam sa ies din camera :)))
Doamne, cita liniste si frumusete era cu o seara in urma in Oberammergau!!!
Doamne, ce dezamagire! Odata cu trecerea hotarului Germania/Franta, au disparut dealurile verzi, frumoase si tunse, au aparut satucuri cu case destul de ponosite... Nu stiu cum sa va explic, dar nu era ceea ce asteptam eu sa vad. Ca dovada pot sa spun ca in toti acei 500 km parcursi pina la Paris nu am simtit necesitatea sa scot aparatul de fotografiat sa imortalizez ceva frumos... Poate ma gresesc, si chiar vreau sa ma gresesc si ca totusi Franta e speciala si frumoasa, dar poate ca in zona de sud? in Provance?
iata asa case ne ieseau in cale (in Germania si Austria nu am vazut asa ceva):
intrarea in Paris:
traficul in Paris - infernal! Trebuie de pus monument celor care au inventat GPS-ul! Chiar nu-mi imaginez cum aveam sa ajungem pe bd. Strasbourg in acest imens musuroi! Dar imi imaginez citi nervi am pastrat, datorita GPS-ului :)
Ajunsi pe bd. Strasbourg, la numarul respectiv - nu e hotelul! Ofigheti! Cum asa? Un loc super aglomerat, desigur ca nu ai unde parca, si cum sa cauti hotelul? Ies din masina, alerg printre oameni, intreb - nimeni nu stie. Dar de unde aveau oamenii sa stie daca acolo intr-o cladire sunt cite 5-6 hoteluri? Norocul meu de chioscul de ziare si de domnul dragut de acolo care mi-a aratat chiar de asupra capului meu inscriptia cu denumirea hotelului :)))
Descarcam bagajele in fata hotelului, eu ramin cu ele, iar Oleg se duce in cautare de parcare. Istoria lui - mai tirziu, acum stati eu sa ma lamuresc cu receptionerul, care deloc nu era amabil, si nu a miscat un deget ca sa ma ajute cu bagajele.
Hotelul dragut -GRAND HOTEL DE L'EUROPE- Doamne, cum Grand, cind ocupa o scara intr-un bloc? Drept ca cu vreo 8-9 etaje. Ascensorul - asta voobshe deloc nu grand :)) Era scris de 3 persoane, dar eu cu Oleg puteam sa incap doar daca trageam aer si micsoram burta :) Cum am urcat eu bagajele sus la etajul 7 singura in acest minuscul ascensor? - nu pot sa povestesc :)) Trebuia de filmat :)
Deja mi se facuse greata de Paris :)
privirea din hotel:
in blocul de vizavi (acel mai intunecat la culoare si cu flori pe pervazuri) - era de apartamente, asa ca seara ma uitam la viata parizienilor. Sincer, imi era jale de ei... Sa traiesti in musuroiul asta nebun, seara sa vii intr-un apartament minuscul, si asa sa-ti treaca viata? Mare scofala ca ti-o traiesti in Paris! Mai bine la Lalova pe malul Nistrului :)
Vazusem un panou cu anunturi si o garsoniera de 43 m2 in aceasta regiune costa 500 mii euro! Sa ma impusti - dar nu traiesc acolo!
Si stau si-l astept pe Oleg.... care vine peste vreo jumatate de ora, transpirat si rosu, mai ceva ca mine, dupa ce ma chinuisem cu bagajele!
A facut inconjurul cartierului de vreo 2 ori, apoi a gasit o parcare nu departe de hotel, la Gara de Est.
30 euro/ pe zi sau in cazul nostru 90 euro pentru 3 zile!!! Oleg cu pretentii la administratorul parcarii: De ce asa scump??? La care a primit un raspuns genial si devenise motto-ul nostru pentru experienta noastra din Paris:
- C'est Paris, monsieur!!!
In fine, costul ca costul, dar cea mai mare provocare a fost sa bagi Touareg-ul (cine nu stie - e un SUV) in locurile minuscule de parcare!!! Care erau destinate doar pentru Yaris sau Smart :))) De aia bietul om a si transpirat :)))
Ni se face foame. E seara, iar eu astept de nerabdare sa simt Parisul sub picioarele mele, sa simt aroma parfumului de pe strazi (asta mi-a povestit Oleg cind fuse-se cu vreo 7 ani in urma - Natasa, acolo pe strazi miroase a parfum si croissante!) - cu toate ca eu deja aveam dubii de asta :)
Iesim pe bulevard. Mamii, da acolo doar negri. Te conduc cu privirea, cu o fizionomie obraznica, in grupuri, iar tot bulevardul e doar in frizerii afro si PUTE!!!!!!! Nu miroase urit, dar chiar pute a urina si canalizare!!!!!
Pentru mine, putin zis, shok... credeam ca visez. Unde e Parisul?
Incirnim pe alt bulevard: acolo mai multi asiatici... nu asa strasnic, dar, tot, deloc confortabil...
Si asta eu cind alegeam hoteluri prin booking, citeam in comentarii ca e periculos de mers noaptea pe strazi, si nu-mi venea a crede ca e posibil in Paris, dar oricum, scrieau de partea de Nord, nu de Est! Atunci ce se face in partea de Nord a Parisului? Nu vreau sa-mi imaginez.
Ca dovada la cit eram de speriata - nici poze nu am facut in seara ceea :)
Gasim o brasserie, mincam: nimic special si deosebit, cu toate ca am platit vreo 50-60 euro. Eram la geam, iar oamenii (niste tineri, apoi niste femei de virsta a treia) de dupa geam, stateau pe scaune si serveau cite o bere, si cind ne-au adus noua mincarea - s-au intros si se uitau cu pofta salbatica la ceea ce mincam noi. Imi statea mincarea in git.
Gata, nu-mi place Parisul. Aveam o frica, pe care am avut-o cind am mers prin 2005 in Istambul. Fix asa ma temeam de musulmani si teracte :)
Noaptea nu a trecut fara incidente: pe la orele 3-4, s-au intors un grup de barbati in hotel anume pe etajul nostru: vorbeau tare, trinteau usile, credeam ca acus bat si in usa noastra. (apropo, celelalte nopti au fost linistite, si camera era chiar confortabila, cu o baie tare mare)
Dimineata nici nu voiam sa ies din camera :)))
Doamne, cita liniste si frumusete era cu o seara in urma in Oberammergau!!!
Комментариев нет:
Отправить комментарий